Ghimbir: Un stimulent natural pentru corp atunci când temperaturile scad

Odată cu venirea sezonului mai rece, mulți oameni apreciază să aibă ghimbir la îndemână – fie ca bază pentru prepararea unui ceai cald de casă, fie comandat direct la cafenea în locul cafelei obișnuite. Efectele sale încălzitoare și capacitatea sa de a întări imunitatea fac din această plantă un companion ideal pentru lunile de toamnă și iarnă. Acest condiment cu gust intens, picant și proprități medicinale puternice este una dintre cele mai vechi și mai apreciate plante în medicina tradițională și în gastronomie. Provine din zonele tropicale din sud-estul Asiei, unde a fost utilizat de mii de ani atât ca medicament, cât și ca aromatizant pentru mâncăruri. În acest articol, vom examina ce este ghimbirul, istoria lui, cultivarea, tipurile existente, utilizările și beneficiile sale pentru sănătate.

Caracteristicile și istoria ghimbirului

Ghimbirul (Zingiber officinale) este rizomul plantei cu același nume, care aparține familiei Zingiberaceae. Părțile acestei plante care sunt utilizate sunt rizomii subterani - rădăcinile. Acestea sunt cunoscute pentru gustul lor specific, picant și aroma caracteristică. Ghimbirul se folosește atât proaspăt, cât și uscat sau măcinat, fiind popular în bucătăriile din întreaga lume.

Istoria ghimbirului datează de peste 3000 de ani, când era folosit în medicina tradițională indiană și chineză ca remediu pentru o gamă largă de probleme, de la probleme digestive până la dureri de cap. Grecii și romanii antici au început treptat să importe ghimbirul în Europa, unde a devenit un condiment valoros. În Evul Mediu, ghimbirul era atât de rar încât în anumite regiuni era folosit ca monedă de schimb. În epoca modernă, ghimbirul continuă să fie utilizat pe scară largă în medicina tradițională, nu doar în Asia, ci și în întreaga lume. Pe lângă efectele sale medicinale, ghimbirul a ocupat un loc important în gastronomie, fiind apreciat pentru gustul său și capacitatea de a adăuga mâncărurilor o notă picantă și proaspătă.

Cultivarea și variantele geografice ale ghimbirului

Ghimbirul crește în principal în zonele tropicale și subtropicale. Cultivarea sa necesită un climat cald și umed, unde planta crește cel mai bine pe soluri bogate în substanțe organice. Recoltarea are loc aproximativ la 8 până la 10 luni de la plantare. Deși ghimbirul provine inițial din sud-estul Asiei, astăzi este cultivat în multe părți ale lumii, ceea ce duce la diferite soiuri și variante geografice. Acestea se deosebesc nu doar prin gust, ci și prin conținutul de substanțe active:

1) Ghimbir indian: India este cel mai mare producător de ghimbir din lume. Ghimbirul indian are un gust pronunțat, ascuțit și este utilizat pe scară largă atât în bucătăria indiană cât și în medicina tradițională ayurvedică.

2) Ghimbir chinezesc: China este un alt mare producător de ghimbir. Ghimbirul din China este puțin mai blând și mai puțin picant decât cel indian, făcându-l potrivit pentru o gamă mai largă de mâncăruri și ceaiuri.

3) Ghimbir jamaican: Ghimbirul jamaican este apreciat pentru gustul său fin, aromatic și conținutul redus de fibre. Este folosit în multe mâncăruri caraibiene și are un gust mult mai blând decât alte soiuri.

4) Ghimbir nigerian: Această varietate este cunoscută pentru profilul său de gust foarte ascuțit și puternic. Ghimbirul nigerian este popular în special în amestecurile de condimente, unde gustul său pronunțat domină preparatele picante.

5) Ghimbir thailandez (Galangal): Deși nu este ghimbir în adevăratul sens al cuvântului, galangalul este o plantă strâns înrudită, folosită pe scară largă în bucătăria thailandeză. Are un gust mai blând și adaugă mâncărurilor o notă citrică.

Prelucrarea ghimbirului

Ghimbirul, apreciat pentru versatilitatea sa, este prelucrat și utilizat în diverse forme, fiecare având utilizări specifice în bucătărie sau medicină. Iată cele mai comune modalități de prelucrare a ghimbirului:

1. Ghimbir proaspăt: Rizomii proaspeți de ghimbir sunt populari pentru gustul lor picant și proaspăt. Sunt folosiți în special în bucătăria asiatică, unde conferă mâncărurilor un profil de gust pronunțat.

2. Ghimbir uscat: Acest ghimbir prelucrat are un gust mai intens și mai ascuțit decât cel proaspăt. Este folosit în principal la copt, în amestecuri de condimente sau în băuturi calde.

3. Ghimbir murat: În bucătăria japoneză, ghimbirul murat (gari) este un acompaniament popular pentru sushi, unde servește la neutralizarea gusturilor între diferite bucăți.

4. Ghimbir măcinat: Ghimbirul uscat și măcinat este folosit în preparate dulci și sărate, inclusiv în produse de patiserie și sosuri. Este popular în coaceri, în special în turtă dulce și biscuiți.

5. Ghimbir zaharisit: Ghimbirul fiert în sirop de zahăr și apoi uscat este o delicatesă dulce, care poate fi consumată ca atare sau adăugată în deserturi.

Beneficiile pentru sănătate ale ghimbirului

Ghimbirul este cunoscut nu doar pentru gustul său intens, ci și pentru gama largă de beneficii pentru sănătate:

I. Susținerea digestiei: Ghimbirul este adesea folosit pentru a susține digestia și a reduce greața. Ajută la stimularea producției de enzime digestive și accelerează digestia alimentelor, reducând astfel riscul de balonare și alte probleme digestive.¹

II. Efecte antiinflamatoare: Gingerolul, compus bioactiv conținut în ghimbir, are proprietăți antiinflamatoare puternice. Consumul regulat de ghimbir poate ajuta la reducerea inflamațiilor asociate cu bolile cronice, cum ar fi artrita.²

III. Calmarea grețurilor și amețelilor: Unul dintre cele mai cunoscute efecte ale ghimbirului este capacitatea sa de a calma greața. Este folosit în tratarea răului de mișcare, a grețurilor matinale în sarcină și a grețurilor postoperatorii.³

IV. Întărirea sistemului imunitar: Ghimbirul are proprietăți antioxidante și antimicrobiene, care ajută la protejarea organismului împotriva infecțiilor. Consumul regulat de ghimbir poate ajuta la întărirea imunității și lupta împotriva răcelii și gripei.⁴

V. Reducing nivelul zahărului din sânge: Unele studii sugerează că ghimbirul poate contribui la reducerea nivelului zahărului din sânge și la îmbunătățirea sensibilității la insulină, ceea ce este esențial pentru persoanele cu diabet de tip 2.⁵

În bucătărie și medicina naturală

Ghimbirul este utilizat pe scară largă nu doar în bucătărie, ci și în medicina naturală. În bucătărie, este apreciat pentru capacitatea sa de a aromatiza mâncărurile de la supe la sosuri și până la deserturi. Se folosește atât proaspăt, cât și uscat sau măcinat și este popular în multe bucătării ale lumii, în special cea asiatică, indiană și mediteraneană. În medicina naturală, ghimbirul este adesea folosit pentru tratarea problemelor digestive, inflamațiilor și răcelilor. Rădăcina sa este utilizată pentru prepararea ceaiurilor, decocturilor sau ca parte a unor unguente și creme pentru calmarea durerilor musculare și articulare.

Sfat: Încercați pudra noastră de ghimbir de calitate BIO. Pentru prepararea ceaiului de ghimbir, amestecați o linguriță (după unele opinii mai curând jumătate de linguriță) de ghimbir măcinat cu 250 ml apă fierbinte și lăsați să infuzeze aproximativ 5 minute. Dacă vă plac ceaiurile mai dulci, puteți adăuga o linguriță de miere și, pentru o notă de prospețime, câteva picături de suc de lămâie. Acest ceai este ideal de băut de câteva ori pe zi, în special în caz de răceală. În afară de ceai, ghimbirul măcinat poate fi adăugat în supe, decocturi sau folosit la inhalații pentru eliberarea căilor respiratorii.

Concluzie

Ghimbirul este unul dintre cele mai vechi și mai versatile condimente din lume. Utilizarea sa variază de la bucătărie la medicină, oferind atât o gamă largă de beneficii pentru sănătate cât și un gust distinct. Indiferent dacă îl folosiți la gătit sau ca parte a regimului dvs. de sănătate, ghimbirul este un adaos minunat la un stil de viață sănătos.

¹Wu, K. L., Rayner, C. K., Chuah, S. K., Changchien, C. S., Lu, S. N., Chiu, Y. C., Chiu, K. W., Lee, C. M. Effects of ginger on gastric emptying and motility in healthy humans. European Journal of Gastroenterology & Hepatology. 2008, 20(5), 436-440. doi: 10.1097/MEG.0b013e3282f47343.

²Jalali, M., Mahmoodi, M., Moosavian, S., Jalali, R., Ferns, G., Mosallanezhad, A., Imanieh, M., Mosallanezhad, Z. The effects of ginger supplementation on markers of inflammatory and oxidative stress: A systematic review and meta-analysis of clinical trials. Phytotherapy Research: PTR. 2020. doi: 10.1002/ptr.6638.

³Vutyavanich, T., Kraisarin, T., Ruangsri, R. Ginger for nausea and vomiting in pregnancy: randomized, double-masked, placebo-controlled trial. Obstetrics & Gynecology. 2001, 97(4), 577-582. doi: 10.1016/S0029-7844(00)01139-3.

⁴Zakaria-Rungkat, F., Prangdimurt, E., Antioxidant and immunoenhancement activities of ginger (Zingiber officinale Roscoe) extracts and compounds in in vitro and in vivo mouse and human systems. Journal of Food Science and Nutrition. 2003, 8, 96-104. doi: 10.3746/JFN.2003.8.1.096.

⁵Mozaffari-Khosravi, H., Talaei, B., Jalali, B., Najarzadeh, A., Mozayan, M. The effect of ginger powder supplementation on insulin resistance and glycemic indices in patients with type 2 diabetes: A randomized, double-blind, placebo-controlled trial. Complementary Therapies in Medicine. 2014, 22(1), 9-16. doi: 10.1016/j.ctim.2013.12.017.