Dragoste: Jocul creierului, nu al inimii

Adesea auzim că dragostea vine din inimă, iar filmele și cărțile romantice ne oferă constant imaginea unei inimi care bate întâlnind persoana iubită. În realitate, dragostea este o chestiune a creierului. Procesul de îndrăgostire este un fenomen chimic și neurologic complex, controlat de o serie de reacții complexe și de acțiunea mai multor hormoni importanți.

Cum ne îndrăgostim?

Primul pas către îndrăgostire începe, de obicei, cu o impresie vizuală sau o reacție emoțională la comportamentul celeilalte persoane. Evoluția ne-a învățat să percepem anumite gesturi, mirosuri și manifestări ca fiind atractive. Corpul reacționează prin eliberarea unor substanțe chimice care declanșează o reacție în lanț în creier.

Cercetările arată că îndrăgostirea implică trei faze de bază: dorința, atracția și stabilirea unei legături emoționale. Fiecare dintre aceste faze activează în creier diferite zone și implică substanțe chimice și hormoni diferiți.

Fazele dorinței și atracției

În faza inițială a dorinței, jucătorii cheie sunt hormonii testosteronul și estrogenul, care cresc dorința noastră de contact intim. În această fază sunt activate centrele cerebrale asociate cu instinctele și impulsurile.

După ce dorința trece în faza de atracție, rolurile sunt preluate de dopamină, noradrenalină și serotonină. Dopamina, cunoscută ca "hormonul fericirii", provoacă sentimente euforice și încurajează dorința de a petrece timp cu persoana iubită. Noradrenalina crește frecvența cardiacă și produce o stare de excitare. Serotonina, dimpotrivă, tinde să scadă, ceea ce poate explica de ce oamenii în această fază nu se pot concentra la nimic altceva decât la obiectul dorinței lor.

Aici sunt principalii hormoni și rolul lor în îndrăgostire:

1. Dopamină

• Hormonul recompensei și al fericirii.
• Provoacă euforie, motivație și dorința de a petrece timp cu persoana iubită.
• Activează centrele de recompensă din creier similar cum fac drogurile.

2. Serotonină

• Hormonul stării de spirit și echilibrului.
• În timpul îndrăgostirii, nivelul său scade, explicând obsesia cu gândurile despre partener.
• Nivelurile scăzute sunt asociate cu focalizarea intensă pe relație.

3. Noradrenalină

• Hormonul excitării și energiei.
• Crește frecvența cardiacă, transpirația și starea de excitare în timpul întâlnirii cu partenerul.
• Îmbunătățește atenția și vigilența.

4. Oxitocină

• Hormonul încrederii și legăturii emoționale.
• Eliberat în timpul contactului fizic (îmbrățișare, sărut, sex).
• Întărește sentimentul de apropiere, securitate și încredere în relație.

5. Vasopresină

• Hormonul legăturii pe termen lung și al stabilității.
• Sprijină fidelitatea și protecția partenerului.
• Joacă un rol important în stabilirea relațiilor pe termen lung.

6. Testosteron și estrogen

• Hormonii dorinței sexuale.
• Cresc atracția și interesul sexual.
• Influentează percepția mirosului și atractivității celeilalte persoane.

Legătura emoțională mai profundă

Dacă relația continuă și dragostea devine mai profundă, hormonii oxitocină și vasopresină încep să joace un rol principal. Oxitocina, adesea numită "hormonul iubirii" sau "hormonul îmbrățișării", este eliberată în timpul contactului fizic, cum ar fi îmbrățișarea sau sexul. Acest hormon întărește legătura emoțională dintre parteneri și sprijină sentimentul de încredere.

Vasopresina, pe de altă parte, sprijină stabilitatea pe termen lung a relației. Studiile pe animale au arătat că nivelurile mai ridicate de vasopresină conduc la fidelitate și protejarea partenerului, ceea ce sugerează importanța sa și la oameni.

Ceea ce se întâmplă în creier în timpul îndrăgostirii?

În timpul îndrăgostirii, sunt activate zonele creierului asociate cu recompensa și motivația. Creierul eliberează o cantitate mare de dopamină, care este responsabilă pentru sentimentul de bucurie și motivația de a căuta situații care aduc plăcere. Îndrăgostirea suprimă, de asemenea, activitatea în cortexul prefrontal, care este responsabil pentru gândirea critică. Poate că tocmai din acest motiv oamenii în această fază își idealizează adesea partenerul și trec cu vederea defectele sale.

Este interesant că scanările creierului persoanelor îndrăgostite arată o activitate similară cu cea a persoanelor care sunt sub influența drogurilor, cum ar fi cocaina. Ambele situații implică aceleași căi de recompensă în creier și cauzează o euforie intensă.

De ce cineva pare "destinul" nostru?

Fiecare persoană are o configurație chimică și neurologică unică care influențează către ce tip de partener este atrasă. Unele studii sugerează că o importanță rolă poate fi jucată de percepția subconștientă a compatibilității imunologice dintre parteneri, ceea ce ar putea explica de ce suntem atrași de anumite mirosuri sau aspecte.

Când dragostea doare

Pierderea iubirii, de exemplu despărțirea, poate duce la o scădere dramatică a nivelurilor de dopamină și serotonină. Creierul, obișnuit cu nivelurile ridicate ale acestor hormoni, poate reacționa similar ca în perioadele de abstinență ale dependenței. În această fază, este activată și amigdala, partea din creier asociată cu frica și stresul, ceea ce poate duce la anxietate sau depresii.

Dragostea științifică, dar încă magică

Indiferent cât de mult îți bate inima la vederea persoanei tale dragi, adevărata magie a iubirii are loc acolo unde poate ne-am aștepta cel mai puțin – în creierul nostru.